vivo X60 Pro – un aproape-flagship

Astăzi se încheie pentru mine „luna vivo”, o lună în care am folosit 3 dintre modelele lansate de companie. De la un model pentru toate buzunarele, la un aproape-flagship, am avut ocazia să folosesc niște telefoane care, înainte de orice dotare, pur și simplu funcționează, lucru care nu e valabil la toți ceilalți producători. Îmi închei periplul cu vivo X60 Pro, un dispozitiv de la care nu sunt prea multe lucruri de cerut în plus… dar asta nu înseamnă că nu sunt deloc.

Pachetul vivo X60 Pro

Pe cât de atrăgător ar putea părea faptul că vivo X60 Pro vine într-o cutie mare în care se află un pliant și un fel de plic de hârtie alături de o altă cutie mai mică în care se află telefonul și alte două cutiuțe în care se află accesoriile, pe atât de enervant este de fapt.

De ce trebuie să pui mai multe straturi de obstacole între mine și telefon? Plus că îmi imaginez că, atunci când are coșmaruri, un blogger de tehnologie visează că trebuie să pună dispozitive înapoi în cutii, lucru care se întâmplă în realitate chiar destul de des.

Dar mă împac cu gândul că toate aceste cutiuțe conțin tot ce ți-ai putea dori pe lângă un telefon: încărcător!, cablu de date, carcasă de protecție din plastic, nelipsita cheiță SIM, o pereche de căști cu fir și jack de 3,5 mm și un adaptor de la acest jack la mufa USB-C a telefonului.

Ecranul lui vivo X60 Pro

Trecând peste obstacolele de mai sus, vom descoperi înăuntru o bijuterie: un display AMOLED de 6,56 inch fabricat de Samsung [pentru că producătorii precum vivo știu să ia ce e mai bun din ceea ce ceilalți producători nu țin doar pentru ei, producând și pentru terți (de exemplu, iPhone 13 Pro și iPhone 13 Pro Max folosesc de asemenea display-uri Samsung); vom vedea aceeași tactică și în departamentul foto], cu rezoluție Full HD, capabil să redea conținut HDR10+ și având o rată de refresh de 120 Hz.

Iar dacă ceea am scris mai sus sunt doar cifre seci, care nu spun nimic, de data asta pot să declar cu încredere: diferența dintre display-ul ăsta și unul care nu se laudă cu aceste tehnologii este extraordinar de vizibilă. Ecranul este suficient de mare pentru a urmări nu doar ocazional seriale pe Netflix, iar culorile pe care le redă sunt demențiale (după cum sper că se observă măcar parțial și în poza de sus), dar și pe YouTube am reușit să văd clipuri atât de clare încât aveam impresia că privesc nici măcar printr-un geam, ci printr-un portal magic direct la persoana din video.

Fiind vorba de un aproape-flagship, am să-mi permit să fiu un pic mai cârcotaș cu vivo X60 Pro decât cu dispozitive mai ieftine. Așa că i-am găsit un nod în papură; îmi amintesc cum, în urmă cu vreo 6 ani, a apărut moda telefoanelor cu ecran curbat pe margini și cât de mult îmi doream și eu unul; acesta cred că e primul telefon cu un astfel de ecran pe care îl folosesc și, deși ca design arată extraordinar și sincer nu m-a încurcat foarte mult, încă sunt aplicații care nu funcționează cum mi-aș dori pe un asemenea ecran, având unele butoane exact pe curbură, pe care e dificil să le nimerești din prima încercare, uneori chiar și din a doua. Așadar, preferință personală – să nu aibă ecran curbat.

Do the bells jingle? (Audio)

În legătură cu sunetul acestui telefon sunt într-o oarecare nedumerire: este destul de clar încât să poți asculta sunete complicate (un exemplu absolut aleatoriu care îmi trece prin minte e muzica metal 😉 ) și să distingi între toate instrumentele și vocile implicate într-o melodie (în limita a ce și-a dorit inginerul de sunet care a lucrat la ea), nu distorsionează la volum maxim (iar volumul sonor urcă destul de mult), DAR îi lipsește basul, iar frecvențele înalte sunt un pic mai stridente decât mi-aș fi dorit. Un alt neajuns pe care îl are difuzorul lui vivo X60 Pro e faptul că este unul singur, așa că nu vei putea asculta nimic stereo direct la telefon.

La partea de căști situația se schimbă un pic, în sensul că nu mai ești limitat de telefon, ci de cât de bune sunt căștile pe care le ai. Are bluetooth 5.1 și s-a înțeles de minune cu căștile mele Sony WH-CH510, dar vei găsi și un adaptor jack-USB-C în pachet pentru că, ai ghicit, telefonul nu are o mufă de 3,5mm; deși eram un mare susținător al acesteia, pot spune că nu îi simt dorul. În plus, vine cu o pereche de căști cu fir în pachet pe care aș fi vrut să le testez având în vedere plăcuta surpriză pe care am avut-o cu vivo V21 5G, mai ales că acestea par o idee mai răsărite. Însă ceea ce le face să pară mai bune este și motivul pentru care nu le-am putut testa: sunt acel tip de căști pe care popular le numim „dopuri”, iar urechile mele au o voință proprie și le resping pe toate; am încercat căști de la producători diferiți, cu „dopuri” de mărimi diferite și nicio cască nu mi-a stat în ureche. Nu știu dacă ăsta e noroc sau ghinion pentru vivo, dar m-am gândit să consemnez.

Performanță

Deși în ultima vreme încerc tot mai mult să evit menționarea aspectelor prea tehnice în review-uri pentru că sunt de părere că acestea nu sunt relevante pentru majoritatea cumpărătorilor, am să presar totuși niste nerdgasm, căci am ajuns la capitolul specificații.

Avem un procesor Snapdragon 870, al doilea cel mai bun procesor mobil de la Qualcomm; 12 GB de RAM LPDDR4X care este, de asemenea, al doilea în top (există o generație mai nouă) și stocare de cea mai nouă generație, UFS 3.1, iar aici vorbim de nu mai puțin de 256 GB.

Concret, nu cred că există vreo aplicație cu care să îngenunchezi acest telefon, dar dacă există sau va apărea în curând, cred că vivo X60 Pro nu va avea nicio problemă în a o rula. În altă ordine de idei, acest telefon nu are niciun pic de lag, nu se blochează, răspunde excelent la comenzi și totul se întâmplă rapid și fluid, asta și datorită ecranului de care vorbeam mai sus.

Jocurile cu care testez de obicei telefoanele sunt Candy Crush și PUBG Mobile. Am să insist, desigur, pe cel din urmă. M-am oprit asupra acestui aspect pentru că, pe lângă faptul că se mișcă impecabil, e și comod (?, nu găsesc cuvântul potrivit) de jucat pe acest dispozitiv, cred eu că datorită foliei de pe ecran care nu-ți încetinește mișcările (probabil că doar cei care se joacă extrem de mult pe telefoane vor înțelege ce scriu aici); sunetul a fost și el on point, chiar cu căști bluetooth, care nu au mai avut un lag atât de mare nici pe YouTube. Nu cred că această mică întârziere va fi eliminată vreodată complet din conexiunile wireless, dar pe acest telefon nu mi-a dat dureri de cap la video și am câștigat și în joc.

Depărtându-mă un pic de jocuri, rămân la folie. Pe vivo X60 Pro este aplicată din fabrică o folie, pare mai subțire decât ce întâlnim de obicei pe telefoane, în parte poate pentru performanța în jocuri, în parte poate pentru că trebuie pliată pe marginile curbate ale ecranului. Dar un lucru pe care nu l-am mai întâlnit până în prezent este ca aceasta să înceapă să se dezlipească după doar două săptămâni de utilizare, zic eu, normală.

„N-ai pozat, nu s-a-ntâmplat”

… era, dacă nu mă înșală memoria, sloganul unei campanii făcute de am uitat care brand, iar Google nu a reușit să-mi reamintească nici măcar cu pagina a treia (și să fim serioși, cine intră acolo?), dovadă a succesului lui. N-are legătură cu performanța foto a telefonului, doar mi s-a părut o introducere bună a discuției despre camere.

Pentru început, trebuie să scriu că acest telefon are un senzor principal Sony IMX598 pe care vivo l-a tunat împreună cu cei de la ZEISS. vivo pune tot mai mult accent pe partea foto, cu tot felul de tehnologii de stabilizare, de optică și așa mai departe, dar în definitiv, indiferent câte ar fi și ce nume ar purta acestea, doar rezultatul contează. E adevărat că nici eu nu pot încă testa tot ce mi-aș dori din punctul ăsta de vedere (dar poate pe viitor, cine știe), însă pot scrie despre următoarele aspecte:

Încep cu fotografia de noapte, că în ordinea asta am testat. În primul rând pot spune că vezi ceea ce pozezi, ceea ce din păcate nu e valabil pentru orice dispozitiv. Dar acest telefon captează lumină suficientă, culorile sunt redate corect și poți vedea unele detalii precum numere de înmatriculare, dar nu și frunzele copacilor. Nu va ieși ceva artistic (poate doar dacă ai un trepied; eu nu am, dar lucrez la asta), iar pe un computer nu se va vedea la fel de bine ca pe telefon, dar eu cred că este o fotografie nocturnă decentă. Iar asta este cu „modul nocturn” dezactivat.

Cu modul nocturn activat vei avea ceva mai multă lumină în fotografie (telefonul a scăzut automat ISO-ul, dar a crescut timpul de expunere), cam aceleași detalii, însă culorile sunt, după părerea mea, o idee mai desaturate, așa că eu aș ține modul ăsta dezactivat dacă ar trebui să fac fotografii cu telefonul noaptea.

Senzorul wide (13 MP) are un unghi de vizualizare de 120 de grade, 108 după corectarea distorsiunilor (spune producătorul), cu toate astea mi se pare că aceasta e cea mai distorsionată cameră wide pe care am văzut-o pe un telefon (deși nu pot spune că am testat foarte multe, dotarea însăși fiind una recentă). Și e păcat pentru că în testul meu s-a comportat în celelalte aspecte mai bine chiar decât camera principală – a expus mai bine, are mai multe detalii și îmi place cum a captat culorile și reflexiile. Camera principală, de 48 de MP, cu gimbal și stabilizare optică, a reușit să adune mai mult detaliu, culoare și lumină abia în modul „rezoluție completă”, dar parcă tot nu la fel de bine ca senzorul wide.

Cea de-a treia cameră este una pentru „portret” (cel puțin așa o numește producătorul) și ea tot de 13 MP, dar cu zoom optic 2x. Atunci când faci acel pinch to zoom telefonul trece de pe camera principală pe aceasta și bine face. Asta pentru că și senzorul de portret pare să facă o treabă mai bună în ceea ce privește detaliile și expunerea decât cel principal. Dincolo de zoomul optic 2x, camera continuă să apropie până la un zoom, combinat cu cel digital, de 20x. La un zoom intermediar de aproximativ 5x (nu mai țin minte exact, a trecut ceva timp de la testul propriu-zis al camerei până la scrierea articolului), fotografia încă păstrează surprinzător de multe detalii și culoare, chiar dacă, în mod specific zoomului digital, claritatea va începe să scadă. La un zoom de 20x, deși este foarte vizibil faptul că imaginea nu mai are o claritate extraordinară, este încă cu mult peste practic tot ce am testat până acum. Așadar, cred că vedeta acestui telefon pe partea foto este camera portret, de „doar” 13 MP, dar d-ăia muncitori.

Hai să îți spun și unde nu a distorsionat camera wide: la fotografia macro; o pun mai jos ca să îi poți vedea toate detaliile – indiciu: nu este o boabă de cafea, ci ceva mai mare – o castană; dar per total este o fotografie care îi face încă o dată cinste acestei camere. Și tot mai jos am să pun și un selfie, chiar dacă îmi displace să fac astfel de poze. Camera selfie este de 32 de megapixeli și tind să cred că nu am testat-o în cele mai bune condiții: imaginea păstrează destul de multe detalii, subiectul (eu) e bine „decupat” față de fundal chiar dacă nu e o poză cu bokeh (chiar îmi pare că seamănă cu blurul natural pe care îl obții de la o cameră foto dedicată), iar culorile de pe cămașă sunt un pic mai saturate decât în realitate (trec asta la plusuri), însă tot ce nu e în prim-plan are un zgomot inexplicabil, chiar dacă culorile sunt redate corect aici. Per total, nu e o cameră deloc rea. Nu am mai urcat imaginea RAW, telefonul are capacitatea de a fotografia în acest format, dar pentru că o face cu camera principală (despre care am stabilit că nu e cea mai răsărită de pe acest dispozitiv), a ieșit cu mult zgomot.

Până acum am comparat camerele lui vivo X60 Pro între ele, dar să vedem cum sunt și în comparație cu alte telefoane. De la bun început pot scrie că sunt net superioare față de orice telefon mai ieftin al altor producători și, în mod total previzibil, cu un pas peste telefoanele vivo mai slabe pe care le-am testat înainte; însă nu este cea mai bună cameră vivo, producătorul trebuia să diferențieze cumva acest dispozitiv de cele mai scumpe din gamă… care nu sunt disponibile în România. Dar sunt niște camere bune, care nu te vor lăsa la greu în cele mai multe situații.

Bateria lui vivo X60 Pro și concluzia

La acest capitol nu sunt multe de scris: bateria are 4.200 mAh, se încarcă într-o oră și 20 de minute de la 3% la 100% și ține în jur de două zile aproape indiferent ce ai face cu telefonul. Deci punctaj maxim aici.

În concluzie, vivo X60 Pro e un telefon care iese în evidență prin design, este foarte performant, chiar dacă nu îți vei da seama în utilizarea de zi cu zi, ci doar atunci când vei avea cu adevărat nevoie și, per total, este echilibrat în ceea ce privește specificațiile și prețul. Preț care este de 3.500 de lei la eMag și 3.400 de lei la Altex.

Ca plusuri am să notez: 1. superbul ecran AMOLED cu culori vii și rată de refresh de 120 Hz, 2. bateria impresionantă pentru un smartphone atât de performant și, nu în ultimul rând, 3. cred că am să trec aici și performanța în sine de care poate fi capabil. La minusuri, după cum am scris și pe parcursul articolului, sunt următoarele: 1. cutia cu cutii – știu că marchează parteneriatul cu Euro 2020 de anul acesta și că vivo are și parteneriatul cu ZEISS, dar cred că ambalajul e un pic prea mult; 2. chiar mi-ar fi plăcut ca acest telefon să aibă sunet stereo și ceva bass; și 3. cred că mă așteptam la un pic și mai mult pe partea foto, chiar dacă vivo X60 Pro nu este cel mai bun dispozitiv din portofoliul companiei.

Dacă ești interesat de dispozitivele vivo, am scris aici despre vivo Y72 5G – dispozitivul oarecum de buget al companiei, iar aici este articolul despre V21 5G – nivelul de preț de la care poți face fotografii ok. Tu ți-ai cumpăra un telefon vivo?

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *