iul. 16

Sony Xperia L2 – ghici low-end ce e?

Sony Xperia L2 – ghici low-end ce e?

Am avut o săptămână foarte zbuciumată și, chiar dacă m-am liniștit un pic, lucrurile nu dau semne că vor intra curând în normalitate. Așadar, de teamă că o să îmi fugă mintea la alte lucruri (mai importante, ce-i drept), scriu acum despre Sony Xperia L2. Deși de la distanță pare un telefon obișnuit, din apropiere îți dai seama că acest dispozitiv este unul ieftin, lucru observabil dacă acorzi atenție detaliilor.

Ultima dată când am criticat mai tare un telefon, brandul respectiv a întrerupt orice legătură cu mine, dar eu nu am să mă abțin nici aici; la fel cum am lăudat alte produse Sony, care mi-au plăcut mult, pot și să sugerez îmbunătățiri acolo unde simt nevoia lor.

Așadar, încep cu construcția lui Sony Xperia L2. Nu mă deranjează faptul că este făcut din plastic, însă îmbinările lasă un pic de dorit. Plasticul care înconjoară sticla ecranului nu este la același nivel cu aceasta, ceea ce mi s-a părut ușor supărător. De asemenea, acel sertar dedicat cartelelor proprietar Sony pe care l-am lăudat pe alte modele pentru că nu mai era nevoie de o cheiță metalică pentru a îl deschide, ci doar de o unghie, aici are un mic joc dacă se întâmplă să ții telefonul din acea parte (de exemplu, când întorci apatul pe orizontală pentru a urmări un videoclip). Rezoluția HD a displayului este suficientă pentru a urmări filmulețe din când în când; pe de altă parte luminozitatea îmi pare cam slabă. Închei „capitolul” ăsta într-o notă mai pozitivă, diagonala de 5.5″ mi se pare cea mai potrivită pentru un raport al ecranului de 16:9.

Sony Xperia L2 rulează Android 7.1 Nougat și nu cred că va fi actualizat la o versiune superioară. Totuși, este aproape la zi cu actualizările de securitate (cel mai recent update a fost cel cu patch-ul din iunie). Din păcate, platforma hardware e dată de un procesor MediaTek din gama nu prea performantă, lucru care se simte în aplicațiile/jocurile mari consumatoare de resurse; uneori am avut surpriza neplăcută ca telefonul să „înghețe” pentru vreo 2 secunde înainte de a executa o comandă. Cei 3 GB de RAM cred că s-ar fi descurcat mai bine cu un procesor mai puternic.

În ceea ce privește partea foto, povestea e un pic ciudată. Nu pot să zic categoric că are camere slabe, însă ai nevoie de foarte multă lumină naturală pentru a surprinde detalii; în mod poate mai ciudat, îmi place contrastul pe care îl au imaginile rezultate. Am pus pe pagina de Facebook o poză făcută pe vreme ploioasă și una cu soare din abundență, cred că diferența e mai mult decât sesizabilă. Cele mai ciudate mi s-au părut selfie-urile, parcă erau mai clare elementele din fundal decât cele din prim-plan (adică eu).

Oare cum este calitatea audio pe Sony Xperia L2? Îți spun tot eu, că doar de asta am început articolul :). Din punctul meu de vedere este acceptabilă și nimic în plus. Dacă pe difuzorul telefonului sunetele ies destul de puternice, ele sunt distorsionate, în special frecvențele înalte. Pe căști e chiar invers: frecvențele sunt mult mai bine armonizate, însă volumul maxim nu îți va provoca probleme cu auzul.

Conectivitate. Are NFC, USB tip C, jack audio de 3.5 mm. Am avut ceva probleme cu un SIM Digi; deși nu am verificat dacă suportă benzile acestei rețele, am o bănuială că nu asta ar fi fost problema; pe Orange a fost ok. Notez tot aici și senzorul de amprentă, ca să nu fac paragraf separat: nu pare cel mai breaz, dar bine că e. Tot în paragraful ăsta introduc și concluzia despre baterie: 3300 mAh care nu te lasă la greu; acumulatorul prinde o zi de dimineața până seara, din care timp cu ecranul pornit (parțial estimat de mine, că mereu uit să mă uit exact înainte să îl încarc) de cel puțin 5 ore.

Deci, se poate trăi cu un astfel de telefon? Categoric, da! aș zice eu (dar eu nici nu sunt pretențios). Cele mai mari neajunsuri sunt, după părerea mea, ecranul nu tocmai pe-atât de luminos pe cât mi-aș fi dorit și sunetul, care ar fi putut să lase o impresie mai bună. Ca atuuri, eu remarc diagonala de 5.5″ a ecranului și durata bateriei.

De fapt, poate chiar cea mai mare problemă a lui Sony Xperia L2 este prețul, nu cele de mai sus. Am scris la început că acesta e un telefon ieftin. Permite-mi să reformulez: acesta ar trebui să fie un telefon ieftin, însă la 950 de lei nu cred că poate fi numit așa. Abia peste câteva luni, când va mai scădea cu 100-200 de lei, cred că va merita luat în considerare pentru achiziție.