Posted by Am lăsat un indiciu în articolul de ieri despre faptul că urmează să mai scriu despre un dispozitiv; este vorba de Nokia 6.1. Diferențele dintre acesta și modelul de anul trecut sunt, cu o excepție, minime și țin mai degrabă de detalii de finețe și preferințe personale.
De exemplu: avem de-a face cu aceeași carcasă metalică frumos sculptată pe margini, însă acestea au acum o nuanță portocalie, care se regăsește și în jurul camerei principale, dar înconjoară și senzorul de amprentă. Senzor despre care pot scrie că a fost mutat pe spate și, chiar dacă eu îl prefer pus pe partea cealaltă, mai deranjant a fost faptul că tindeam să pun degetul mai sus, unde este situat flash-ul led.
Alte lucruri neschimbate sunt dimensiunea și rezoluția ecranului (5.5″, Full HD). Totuși, butoanele de navigare sunt acum integrate în sistemul de operare, ceea ce a dus la o creștere a raportului dintre ecran și restul telefonului de la 70% la 73%. Marginile rămase sus și jos sunt în continuare destul de mari, dar la acest nivel de preț nu le voi considera un dezavantaj.
Nokia 6.1 a păstrat versiunile de echipare a memoriilor de pe modelul precedent, eu testând modelul cu 3 GB RAM și 32 GB destinați stocării. Dacă memoria RAM este suficientă pentru a lucra cu toate aplicațiile de care ai putea avea nevoie, pe partea de fișiere e o idee bună folosirea unui card microSD.
Cel mai important upgrade al lui Nokia 6.1 față de Nokia 6 (2017) este procesorul. Acesta este un Snapdragon 630, un octa-core cu frecvența de 2.2 GHz. Dacă pentru aplicațiile uzuale (și chiar unele jocuri mai puțin pretențioase) este suficient și nu „gâfâie”, la task-uri unde e necesară o mare putere de procesare va face față cu oarecare greutate și se va încinge foarte tare, fiind posibilă chiar o oprire automată a aparatului. Ca să mai îndulcesc puțin această veste, adaug că Nokia 6.1 are conexiune USB-tip-C (pe lângă toate celelalte pe care trebuie să le aibă un smartphone în 2018; chiar și jack audio) și se încarcă rapid prin Quick Charge 3.0.
Bateria are în jur de 3000 mAh și, cu o utilizare medie, va ține telefonul pornit de dimineața până seara.
Camerele sunt mai mult decât decente, cum ne-am aștepta cam de la orice telefon de anul acesta. Nu am prins o zi prea luminoasă când le-am testat, ceea ce poate a limitat detaliile pe care le-ar fi putut capta camera principală. Cea de selfie, totuși, s-a descurcat admirabil, înregistrând cam toate imperfecțiunile feței, după cum se poate vedea aici. Un pic mai bune dacă ar fi fost și acest telefon se „bătea” cu telefoane din categorii de preț superioare.
Despre sunetul prin difuzorul extern pot declara că are un volum foarte ridicat, care te-ar putea face să tresari un pic dacă un apel te ia prin surprindere. În pachet se află și clasicele căști de plastic pe care Nokia le pune de foarte mulți ani și pe care eu le prefer în dauna celor cu „dopuri” de cauciuc. Dacă ai alte căști pe care îți place să le folosești (on-ear, de exemplu) este și mai bine.
Așadar, ce primești pentru 1100 de lei, prețul lui Nokia 6.1? Un procesor mai puternic decât cel de anul trecut (plus încărcare rapidă), un design actualizat și nu știu ce aș mai putea adăuga. Ca minus pe care l-ar putea avea acest dispozitiv notez faptul că unii utilizatori preferă telefoanele care au sticlă peste tot, acesta având carcasa confecționată din metal.
Și acum că am reușit să scriu și despre asta, se poate așterne din nou liniștea pe conturile mele de social media.