O bijuterie de poveste

Nu sunt un mare fan al bijuteriilor, cred că de-a lungul vieții am avut foarte puține și scurte perioade în care am purtat așa ceva. Însă pentru concursul SuperBlog am să caut, sau dacă nu găsesc, cel puțin îmi voi imagina că încă am ultimul lănțișor de argint la gât și o brățară asemenea la mână. Pentru a amplifica ideea că vorbesc de o perioadă îndepărtată am să îmi imaginez că sunt într-un bar și ciocnesc o stică de bere cu un prieten cu care nu am mai vorbit de mult. Însă cum imaginația mai face și ce vrea ea, mă trezesc întrebat de amic în timp ce arată către mâna mea: Ce poveste are această bijuterie? Trebuie să fie ceva, că nu te știu să-ți iei lucruri la întâmplare!

Așa că încep istorisirea. „În urmă cu mai multe luni, în Siberia, Alexey se trezea la ora 4 dimineața pentru a își începe tura de lucru. Mergea cei câțiva kilometri până la mină pe jos, într-o temperatură de -40 de grade Celsius. Pentru a ajunge la postul lui de lucru trebuia să coboare 500 de metri, iar acest lucru dura zeci de minute în zilele bune. În galerie avea doar câteva dintre utilajele necesare pentru exploatare, mai multe manuale decât hidraulice. Pentru a se simți ferit de necazuri avea mereu la el o cutie de chibrituri în care ține un talisman și o poză cu cei 3 copii. Lucruri interzise în mină, dar de care el nu se putea despărți.

mină de diamante

Treaba lui Alexey era să desprindă diamantele brute, să le încarce și să le transporte la suprafață. Făcea asta toată ziua și o bună parte din noapte. Pentru ca, după mult timp și muncă, roca aceasta să devină o bijuterie era nevoie ca într-o altă parte a lumii Chang sau Robert să se trezească la aceeași oră cu Alexey pentru a își începe tura la o mină de argint.

Într-un orășel micuț, dar plin de viață, Roger se trezește și el, însă în jurul orei 7. Soarele încălzește ușor urbea, așa că e o plăcere să parcurgă pe jos cele câteva străduțe care îl despart de atelierul său din centru. Are la mână o brățară charm cu care se joacă atunci când devine nerăbdător, iar astăzi este nerăbdător pentru sosirea noii lui comenzi de argint și diamante. Ce noroc, curierul îl aștepta deja la intrare! Roger desface în fugă pachetele, ia o mostră și își pornește uneltele. Nu se apucă imediat de treabă, ci așteaptă să i se obișnuiască privirea cu lumina din acea zi; acest lucru durează tot mai mult timp după o viață de privit prin tot felul de lupe, microscoape etc.

bijuterie în lucru

Timp de mai multe ore, din micul atelier nu s-a auzit nimic altceva în afară de sunetul motoarelor electrice care puneau în mișcare diferite echipamente. Astăzi a trecut direct la treabă, fără prea multă planificare, pentru că lucrează la o comandă pentru un client important. Acest client este o firmă mai cunoscută care cumpără bijuterii de la el și alții ca el, reunindu-le sub același brand. Altfel Roger nu ar avea prea mulți clienți, dar nici firma mai mare nu ar avea ce produse să vândă; Roger oricum îi tratează pe toți de parcă ar fi cei mai importanți oameni de pe pământ. Și, cumva sunt, pentru că ei nu cumpără doar o bijuterie, ci munca de-o viață a unor oameni răspândiți prin toată lumea.”

Amicul se întoarce către mine și spune: „Băi, lasă-mă! Și cum ai intrat tu în posesia brățării?”, ”Simplu” zic, „am intrat în magazin, am plătit-o și am ieșit cu ea. Și poate ar fi un exercițiu interesant ca de fiecare dată când mai vedem o bijuterie să nu ne întrebăm ce poate spune despre cel care o poartă, ci ce ne povestește despre ea însăși!”

fotografii de la: vendajewelry.com, cunoaștelumea.ro și masterjewelersindiana.com

One comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *