fbpx

Nokia 1, telefonul pe care l-aș dărui bunicilor

Nu sunt în cea mai bună formă mintală de ceva vreme, în special de câteva zile încoace. Am cerut un nou dispozitiv la test, apoi am realizat că există o mare posibilitate să nu reușesc să mă ocup de el. Iată că am găsit, totuși, un moment de liniște, pe care îl voi dedica lui Nokia 1.

Am să încep cu persoanele cărora se adresează acest model, căci publicul românesc diferă de cel global. Văd că Nokia 1 vine cu un capac spate (detașabil) făcut dintr-un plastic foarte colorat. Am văzut că este disponibil pe portocaliu, iar eu am varianta albastră (probabil există și altele). De obicei, când e cu astfel de culori e pentru copii, energie, distracție ș.a.m.d. Însă nu pentru copiii din România, care caută ecrane/rezoluții mari pe care să consume conținut video. Iar acest telefon are caracteristici mult mai slabe, căutate mai degrabă de bătrânii pe care nu îi interesează tehnologia sau nici măcar nu au învățat să o folosească la maximum.

Nokia 1 e un telefon ușor, având 130g, e construit din plastic, iar pe față (deși nu am găsit menționat nicăieri) pare a fi sticlă. Ecranul are doar 4.5″, ceea ce va mulțumi un bătrân care se uită mai mult la tv decât la telefon, însă nu un copil, căci ei au cam renunțat la televizoare. Rezoluția de 854×480 e departe de a fi suficientă pentru tineri, care ar putea vedea fiecare pixel.

Și dacă tot am zis de pixeli, camera principală are 5 MP, cea secundară 2. Adică suficent doar pentru ca o bătrână să se laude cu ce a mai sădit prin grădină sau să vorbească cu copiii/nepoții printr-un apel video. Filmările cu camera principală sunt la 720p și arată, după părerea mea, un pic mai bine decât pozele, însă doar privite pe ecranul lui Nokia 1. Am încărcat aici exemplele.

Nokia 1 rulează Android 8.1 Oreo, versiunea Go (pentru dispozitive cu hardware slab), și chiar îmi doream să testez unul; știu din experiența de zi cu zi cum e să te descurci cu telefon slab, iar această variantă este o mică îmbunătățire. Are câteva aplicații special concepute, cum ar fi Fișiere Go, Gmail Go, Maps Go și chiar și asistentul digital. Lista poate fi completată din Google Play cu Facebook Lite și Messenger Lite. Asta pentru că Nokia 1 are conexiune Wi-Fi, dar și 4G.

Sunetul, în mod previzibil, nu l-ar avantaja în fața celor cu pretenții ridicate, dar încă e suficient pentru a fi auzit de bătrâni. În cutie se află și o pereche de căști, iar împreună cu acestea un bunic plecat la pescuit poate folosi radioul FM încorporat.

La baterie nu trebuie să-și facă nimeni griji. Deși încărcarea va dura câteva ore, va menține apoi telefonul funcțional, cred eu, măcar 2 zile; spun asta având în vedere că eu l-am folosit puțin, fără SIM, și bateria se află la 70% după 3 zile.

Ultimul argument care face din Nokia 1 prietenul bunicilor noștri este prețul de sub 400 de lei.

Cam asta a fost, nu știu ce aș mai putea scrie despre el. Însă pe masă așteaptă un frate mai mare de-ai lui și sper să reușesc să scriu și despre acela!