Sep 9

Înapoi în prezent cu Nokia 5

Înapoi în prezent cu Nokia 5

În zilele care tocmai au trecut am avut ocazia să mă joc cu Nokia 5, frățiorul mai mare al lui Nokia 3, pe care l-am testat în urmă cu vreo lună. De asemenea, din anumite cauze, l-am avut la dispoziție și pe cel din urmă, putând astfel să le pun unul lângă celălalt și să fac mici comparații. Primul lucru pe care l-am observat este că între specificațiile celor două telefoane nu ar mai exista loc pentru încă un model. Cred că știu și de ce. În caz că ai uitat sau nu ai știut, Nokia s-a ferit (cu câteva excepții) de la a folosi cifra 4 pentru produsele sale în semn de respect pentru anumite culturi unde această cifră simbolizează moartea. Așadar, eu nu m-aș aștepta să văd un Nokia 4 pe viitor.

Nokia 5Revenind la Nokia 5, spre deosebire de 3, avem de-a face cu un corp complet metalic, cu margini rotunjite, și o suprafață frontală din sticlă care acoperă ecranul de 5.2″, senzorul de amprentă ușor îngropat și tastele de navigare luminate (lucru care mi-a plăcut). Pe partea stângă se află cele două sertare, unul pentru cardul de memorie, celălalt pentru cele două cartele. Difuzorul este amplasat în partea de jos, dar pe partea dreaptă, drept urmare nu l-am mai acoperit accidental cum pățeam la Nokia 3. Ecranul, destul de luminos, își face datoria oricând e nevoie, chiar dacă pe unii i-ar putea deranja rezoluția de 720p. Pe mine nu.

Am ajuns și la cel mai important capitol pentru mine, cel audio. De (prea) multe ori mă regăsesc în stări pe care cu greu le-aș putea depăși fără un fundal sonor zgomotos (sunt ascultător de metal). Sunetul acestui dispozitiv este mult mai bun decât pe precedentul. Deși căștile din pachet sunt aceleași, volumul este mult mai puternic, iar frecvențele sunt mai bine respectate. Același lucru se întâmplă și în cazul difuzorului.

Nu am avut ocazia să mă plimb foarte mult de când testez Nokia 5, deci nu am făcut nici multe fotografii. De fapt, cele de mai sus sunt jumătate din tot ce am pozat în vremea aceasta. Nu știu dacă sunt eu cumva prea pretențios, dar parcă le lipsește ceva. Parcă senzorul de 13 MP nu reușește să capteze toate detaliile pe care mi le-aș dori. Dar, la fel ca în cazul altor aparate mid-range, imaginile ies mai mult decât suficiente pentru împrăștierea pe internet. Iar filmarea se face, de data aceasta, în Full HD. Menționez că senzorul frontal are 8 MP, cum am văzut și pe Nokia 3, și, la fel ca în cazul acela, nu l-am testat.

Dacă aș fi desfăcut acest telefon, așa cum făceam pe vremuri, aș fi găsit un procesor Snapdragon 430 cu 8 nuclee și o frecvență maximă de 1.4 GHz. Deși, în combinație cu cei 2 GB de RAM, rulează foarte bine atât Androidul 7.1 cât și toate aplicațiile de care am avut nevoie, mi-ar fi plăcut să văd, măcar pentru a da bine în lista de dotări, 3 GB. Aceeași nemulțumire o am și în cazul spațiului de stocare, de 16 GB. Cred că s-ar fi putut mai mult; oricum, există posibilitatea de a adăuga un card de memorie, ceea ce te și sfătuiesc să faci.

Ca de obicei, la sfârșit scriu de baterie. 3000 de mAh. Corecți. Nu am avut nevoie să reîncarc telefonul pe parcursul zilei sau să stau cu grijă că sunt departe de priză, dar nici nu a rezistat mai mult de o zi.

Recapitulare. Sunt ușor dezamăgit de cantitatea de memorie RAM și de stocare, însă mi-a plăcut mult display-ul de 5.2″ și, mai ales, sunetul redat de Nokia 5. Prețul acestui smartphone, în momentul scrierii review-ului, este de 1150 de lei pe care cred că îi merită.

Acestea fiind scrise, nu-mi mai rămân de testat decât vreo două aparate Nokia, deocamdată. Dar asta rămâne de văzut…

Lasa un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.