Datele tale personale nu ți-au aparținut niciodată

Primul care s-a folosit de datele tale personale a fost Dumnezeu

Nu știu cât de mulți oameni își dau seama, dar date personale există cam de când a apărut prima formă de viață, chiar dacă poate e greu de văzut că sunt același lucru, iar acestea au fost folosite de cele mai multe ori în contexte negative.

Prima și prima dată când a fost înregistrată o acțiune data-driven a fost când primul prădător a ucis prima pradă, studiindu-i caracteristici precum viteza și punctele slabe. Și cu siguranță victima nu și-a dat acceptul pentru colectarea și procesarea acestor date.

data-driven action
Data-driven action

Apoi, cu câteva sute de mii de ani înaintea erei noastre, oamenii l-au inventat pe Dumnezeu (de fapt, ca să fiu mai precis, au inventat religia, la modul general). Conform ideilor creștine (dar nu numai), această entitate cunoaște întotdeauna locul unde se află o persoană, ce face și la ce se gândește.

Pe baza acestor date personale se iau decizii nu numai asupra „vieții de apoi” – adică dacă sufletul unei persoane decedate ajunge în iad sau în rai – ci și asupra vieții de zi cu zi, deseori auzind spunându-se că probleme apărute în viețile unor oameni sunt cauzate de păcatele acestora. Și nu știu pe nimeni care să-și fi dat acordul pentru colectarea și prelucrarea acestor date.

Datele tale personale au dus la inventarea comerțului

Prima formă de comerț, trocul, a apărut prin anii 10 000 înaintea erei noastre, atunci când oamenii migratori s-au sedentarizat și au început să cultive pământul. Aceștia se întâlneau să facă schimburi cu cerealele pe care le aveau în plus, iar acest lucru era, probabil, făcut prin observarea statutului partenerului de comerț, căci primele forme de publicitate aveau să apară cu vreo 7 000 de ani mai târziu.

Tot prin colectarea de astfel de date, membrii unelor triburi mici ofereau celor mai săraci „daruri”, cei din urmă având obligația să le returneze la nevoie. Însă astfel de daruri erau făcute și celor care nu aveau nevoie, creându-le obligații pe care ei nu aveau posibilitatea de a le refuza. Iată cum aceste informații au dus deopotrivă la crearea unui sistem de ajutor social, dar și a ceva asemănător cu ce noi am numi astăzi „taxă de protecție”.

primele monede
primele monede, sursă foto: Historia.ro

Evoluția acestor lucruri a dus la crearea primei monede, în secolele VII-VI înaintea erei noastre și, apoi, la primele bancnote, în anii 1000, era noastră.

Saltul către ziua de azi

În 1920 se nășteau emisiunile de radio și, tot atunci, agențiile de publicitate începeau să facă cercetări de piață și studii demografice pentru a-și segmenta audiențele.

În anii ’80 începeau să apară furnizorii comerciali de internet și, de asemenea, world wide webul. În 1990 era înființat Behavioural Dynamics Institute (BDI), care urma să devină Strategic Communication Laboratories (SCL), în cadrul căruia avea să apară niște ani mai târziu Cambridge Analytica. Larry și Sergey aveau să înceapă proiectul Google abia în 1996, iar Facebook apărea în 2004. Cele mai multe reguli de pe internet au venit chiar mai recent de atât.

Facebook

Revenind la compania mamă a Cambridge Analytica, aceasta a fost creată ca o agenție de publicitate care se ocupa de comunicare strategică și modificarea opiniei publice cu ajutorul unor studii comportamentale făcute de psihologi și antropologi; agenția avea experiență în domeniul militar. De-a lungul timpului a fost implicată în peste 200 de alegeri în toată lumea.

Ce primești la schimb pentru datele tale?

Ceea ce am vrut să spun prin toate cele de mai sus este că ÎNTOTDEAUNA au fost colectate date personale, cu sau fără acordul „proprietarului”, iar scopurile au fost mereu de natură comercială: cei cu influență mare le-au folosit pentru a câștiga mai mulți bani, iar cei cu mulți bani pentru a căpăta mai multă influență. Ce primim la schimb? În contul acestor informații primim acces gratuit sau aproape gratuit la întregul avans tehnologic de care dispunem în prezent, fără de care multe lucruri pe care le luăm de-a gata acum nu ar fi existat. Dacă merită sau nu, asta nu o pot spune eu, rămâne la latitudinea fiecăruia.

Ce s-a schimbat în toți acești ani este modul în care datele personale sunt colectate și interpretate. Am văzut într-o postare a unei persoane din lista mea de Facebook următorul citat (al cărui autor nu îl cunosc): „Până în 2007 mașinile erau făcute de ingineri, începând cu 2008 au fost făcute de contabili”. Acesta e doar parțial adevărat: nu doar mașinile, ci cam tot ce putem experimenta cu ajutorul simțurilor; și nu doar de către contabili, ci și de psihologi, sociologi ș.a. Deși nu pot să fiu de acord cu modul în care au ales să își folosească mintea, pe de altă parte nu pot să nu admir inteligența acestor oameni.

În loc de concluzie

Ideea generală a acestui articol mi-a venit în timp ce priveam filmul documentar The great hack (despre două dintre „succesele” Cambridge Analytica, alegerea președintelui american Donald Trump și Brexit), disponibil pe Netflix, și l-am documentat cu ajutorul Wikipedia și al unui amic pasionat de istorie. E posibil să existe unele informații imprecise, eu nu știu totul, iar informațiile disponibile pe internet nu pot (sau nu trebuie) să fie considerate ca un adevăr absolut.

Cu ce ar trebui să rămânem în minte după această poveste? În fiecare clipă este generat și colectat un număr poate infinit de date, însă, de cele mai multe ori, acestea nici măcar nu ne aparțin. Și, momentan, cu toții, ca civilizație, ne-am dat acordul (tacit) pentru asta!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *