E mai ușor să lucrezi cu două monitoare?

De câteva săptămâni am început să folosesc două monitoare și viața mea s-a schimbat… și nu prea. Așa că m-am gândit să scriu câteva cuvinte despre asta. Să încep cu începutul…

De ce două monitoare?

În cazul meu, întâmplarea face că aveam toate cele necesare la îndemână, așa că m-am gândit mai întâi la cum le-aș putea combina și abia apoi la ce utilizare le-aș putea găsi. De ce anume ai nevoie pentru un astfel de aranjament?

1. Un computer – din moment ce citești acest articol, probabil că ai unul.
2. Un cablu (+/- un adaptor).
3. Un televizor.

Eu folosesc un laptop (modelul și specificațiile principale pot fi văzute undeva în coloana din partea dreaptă a blogului) – nu este foarte performant după standardele actuale, iar placa grafică este onboard (mai mult despre asta în a doua jumătate a articolului); avantajul – are deja un ecran încorporat, ceea ce mă scapă de niște fire în plus. Însă poate fi folosit (aproape) orice computer, rezultatul putând să difere în funcție de acest aspect.

Dacă știi deja la ce vei folosi noul setup, te poți hotări dacă îți iei un monitor dedicat sau un televizor, dacă iei unul mai performant sau unul mai slab și, bineînțeles, dacă merită investiția într-un obiect nou sau unul la mâna a doua; și aici poate să difere rezultatul final în funcție de alegere. În cazul meu, un televizor vechi (versiunea de firmware pe care o rulează e datată martie 2012), non-smart, stătea agățat în perete și nu se uita nici dracu la el. Până când…

… m-am hotărât să fac o improvizație „românească”: pentru că suportul în care e montat este mai mare decât standardul VESA 100mm (pe care îl are televizorul), portul de care aveam nevoie era acoperit; am hotărât să folosesc doar două puncte de prindere – cele superioare ale televizorului și cele inferioare ale suportului ca să am portul liber și am să îl las să atârne așa până voi schimba ceva… sau până cade.

La mine a fost simplu să le conectez pe cele de mai sus. PC-ul are ieșire HDMI, TV-ul are intrare HDMI, la începutul anului am primit un cablu HDMI. Însă chiar dacă nu dispui de conectori identici între computer și tv, se poate găsi un cablu și, eventual, un adaptor prin care să poată fi conectate cele două dispozitive; sunt și cazuri în care conexiunea se poate face wireless, dar nu despre asta am să scriu azi. Mă simt mai relaxat dacă menționez și aici că, în funcție de soluția identificată, rezultatul poate să difere.

Cum e viața cu două monitoare?

Asta e partea în care mai arunc câteva imagini. Dar mai întâi să dezvălui la ce voi folosi eu acest setup. Din cauza distanței dintre cele două monitoare (dar și a lungimii cablului pe care îl am) și a poziției fixe a acestora nu poate fi vorba de un context de productivitate, iar din cauza componentelor laptopului (în special lipsa unei plăci video dedicate) nu poate fi vorba de gaming – așadar, înseamnă că voi folosi acest aranjament doar pentru a putea consuma relaxat din „vârful” patului conținut video de pe YouTube, Twitch sau Netflix.

Dacă e să mă raportez la televizor, pot spune că acesta nu a fost creat pentru chestii pretențioase – contrastul, oricum l-aș seta, nu este ceea ce trebuie, iar lucrurile nu ses văd pe el la fel ca pe un monitor, fiind mai ok privit de la distanță. Am încercat să îi fac un fine tuning, însă ceea ce pare că este afișat corect într-un program arată groaznic într-un altul. Dar pentru filme este ok. Mai ales că are o rezoluție maximă de 1920×1200 (deși am concluzionat că cel mai bine se „comportă” la 1920×1080) spre deosebire de cei 1366×768 de pixeli ai laptopului. De unde a apărut și prima „problemă”. Neavând aceeași rezoluție, ecranele nu se suprapun perfect și nu mă pot obișnui să caut cursorul mouse-ului peste tot atunci când fac trecerea dintr-un ecran în celălalt; atunci când ambele ecrane funcționează la aceeași rezoluție e ok, însă eu vreau să profit de toată rezoluția disponibilă acolo unde se poate.

Dacă tot am pus imaginea de mai sus, alt lucru care mă deranjează este faptul că deși eu am setat cele două monitoare ca ecrane de sine stătătoare (în alte aplicații, cum ar fi unele jocuri, oamenii își setează ca imaginea să se întindă pe toate ecranele ca și cum ar fi unul singur mai mare), atunci când fac o captură de ecran sunt incluse amândouă. Asta înseamnă că dacă mă uit la un stream de PUBG Mobile pe ecranul de sus și lucrez la altceva pe ecranul laptopului, atunci când vreau să îi trimit cuiva o captură cu ceea ce fac nu pot să folosesc rapid butonul de PrintScreen de pe tastatură, caz în care iese ce se vede deasupra, ci trebuie să dau un click sau să apăs 3 taste (Win+Shift+S) pentru a deschide un program, apoi trebuie și să selectez zona care să apară în snap. Știu, o să mă întrebi ce fac cu timpul pe care l-aș putea câștiga de aici, nu e neapărat vorba de asta (deși dacă ai mai multe programe deschise/un pc care se mișcă mai greu vei vedea o întârziere la deschiderea instrumentului de decupare), doar că e pur și simplu enervant. Și nu știu de vreo setare care să îi spună computerului să capteze doar ecranul în care te afli cu mouse-ul.

Un alt lucru care, după mine, nu este în regulă e faptul că unele elemente nu își știu limitele. Acele „balonașe” (că nu-mi vine în minte acum denumirea lor), vizibile în imaginile de mai sus, care apar când plasezi mouse-ul deasupra indicatorului de baterie sau deasupra indicatorului de temperatură (dat de aplicația SpeedFan în cazul de față) se duc, acum având unde datorită monitorului de deasupra, în sus, ceea ce le face, dacă nu imposibil, foarte greu de descifrat. Poate că am și eu o parte de vină că am aliniat ecranele vertical, iar taskbarul îl țin mereu sus (obișnuință de când foloseam o distribuție de linux care mi-a plăcut), dar poate că elementele astea ar trebui să știe să stea doar în limita ecranului lor, indiferent de aranjamentul monitoarelor. Doar zic și eu. Și, da, pentru cine întreabă, trimit feedback la Microsoft de fiecare dată când întâmpin astfel de neplăceri, că doar nu degeaba sunt înscris de atâta vreme în Windows Insider, programul de testare pentru versiunile beta ale acestui sistem de operare. Dar am o presupunere că unele lucruri nu se vor rezolva prea curând… sau vreodată.

Precum următoarea problemă care, din ce am văzut pe unele forumuri, este prezentă în sistemul de operare al celor de la Microsoft încă de la versiunea XP. Dacă pornesc un slideshow și îl comut pe ecranul cu rezoluție mai mare, imaginile nu vor ocupa întreg ecranul. Supărător dacă nu vreau să folosesc ecranul mic și e totul negru în afară de colțul cu imaginile, dar și mai supărător dacă vreau să folosesc ecranul mic, moment în care pe celălalt se va afișa în spatele slideshow-ului desktopul sau o altă fereastră plasată pe acel ecran. Dacă sunt setate ambele monitoare la aceeași rezoluție problema dispare, dar, repet, de ce să nu pot profita de toată rezoluția pe care o am la dispoziție?!

De asemenea, atunci când folosesc ambele monitoare, laptopul lucrează mai mult și, prin urmare, se încălzește mai tare. Cum numărul de programe folosite e același (chiar și când nu folosesc televizorul am cel puțin două aplicații pornite, principalele fiind ori două browsere – unul pentru chestii de serviciu și cel „personal” pentru Facebook / ori  un browser și Netflix etc.) înseamnă că diferența e dată de faptul că, în cazul folosirii celui de-al doilea ecran, procesorul trebuie să lucreze mai mult pe partea grafică (după cum scriam sus de tot, nu am un GPU dedicat).

Și nu în ultimul rând, o problemă care nu îmi dau seama de unde vine și cum aș putea s-o rezolv: televizorul nu este recunoscut de fiecare dată ca dispozitiv de ieșire pentru sunet, lucru care se întâmplă aleatoriu. Atunci când e recunoscut e bine, pot selecta dacă vreau sunetul prin difuzoarele tv-ului, prin căști conectate la jack-ul laptopului sau prin interfața/mixerul audio. Dacă nu e recunoscut tv-ul, sunetul e redat și controlat de laptop, ceea ce înseamnă că nu pot folosi telecomanda televizorului pentru a controla nivelul sonor de la distanță.

Uitasem să menționez faptul că unele aplicații, precum Netflix, odată plasate pe un ecran, vor reține monitorul pe care se află și vor porni de fiecare dată pe acela. Pe de altă parte, e enervant că nu se comportă toate așa și dacă deschis o fotografie, un meniu din ecranul 2, acestea vor apărea mereu pe primul ecran.

Concluzia

Din punctul meu de vedere, setupul cu două monitoare pe care îl folosesc are destul de multe buguri sau mici probleme ușor enervante, dar măcar nu mă lovesc de ele tot timpul. Asta pentru că tot ce îmi trebuie mie e un ecran mai mare decât cel al laptopului pentru a mă uita la seriale, iar după matematica mea un ecran Full HD de 21 de inch e mai bun decât unul HD de 15.6″, chiar dacă aici, practic, diferența nu pare prea mare.

Ceea ce sper să adaug curând la setup este o pereche de căști wireless pentru că sunetul, fie el de la laptop sau de la tv, nu este prea grozav. Și poate și o tastatură fără fir ca să pot controla pc-ul de la distanță. Mouse-ului i-am tăiat deja coada de vreo 2 ani.