Acum nu am vreo știre interesantă pe care să v-o prezint, însă am să scriu puțin despre custom ROMs, în lipsă de altă ocupație. De ce nu am ce face? Nici nu știu dacă să spun „din păcate” sau „din fericire”; telefonul meu care, după cum se poate vedea pe coloana din dreapta, încă este Vodafone Smart Mini, deci nu mă pot juca cu diverse ROM-uri pe el. Practic se poate, însă e mai greu decât la alte mărci de telefoane și există riscuri mult mai mari de a rămâne cu o cărămidă, cum am și pățit cu cel dinaintea lui. Nici cu laptop-ul nu am mai avut vreo problemă de ceva timp, deși încă îmi afectează negativ starea de spirit lentoarea pe care începe să o aibă.
De ce să instalezi un custom ROM? Întrebarea asta a fost pusă de atât de multe ori și chiar eu cred că am abordat subiectul cu mai multe ocazii. Dar de ce folosesc eu un custom ROM? Pentru că în ultimii ani nu am mai avut telefoane noi, iar cele vechi nu vor fi niciodată la fel de sprintene ca în momentul când au părăsit fabrica. De fapt, primul (cred că și singurul) smartphone nou pe care l-am avut a fost un Nokia 6124 cu Symbian, pe care l-am primit cadou înainte de începerea liceului. Însă faptul că l-am folosit de nou nu l-a ferit de „amenințarea” modding-ului. Pentru că după un anumit timp mă plictisesc de unele lucruri și încerc să fac cu ele chestii noi.
Problema e că nu am mai avut un telefon „mod-abil” de mai bine de jumătate de an. Și datorită vechimii pe care o avea am ratat două versiuni de Android. Chiar și acum sunt nevoit să mă mulțumesc cu Jelly Bean. Nici nu mai sunt la curent cu ce ROM-uri au mai apărut, dacă mai sunt la fel de mulți oameni care preferă să instaleze o versiune modificată a sistemului de operare în loc de Xposed sau alte aplicații asemănătoare. Cred că iar rămân în urmă, exact cum spuneam în primul articol de pe acest blog!
Dar nu trebuie să rămâneți și voi în urmă. Stați #lacurent cu ce scriu aici, dar și pe TSBogdan, urmărindu-mi pagina de Twitter!