Posted by De două zile mă aflu la bunicii mei de la țară pentru că am decis să iau o pauză de la agitația urbană și de la rutina pe care o am acasă. Bineînțeles că și aici tot cu ochii prin internet stau mai mult, căci nu am mai nimic de făcut, însă petrec mai mult timp în contemplare și meditație cu un peisaj diferit în fața ochilor. Astfel mi-am adus aminte de o perioadă din urmă cu vreo 7 ani când eram tot aici, în vacanță, un puști la liceu care descoperea cam cum stă treaba cu internetul (pe mobil), scria primele cuvinte pe un blog și făcea modding pe primele telefoane, care nu aveau 4G.
De fapt, ce vorbesc eu de 4G? Pe atunci, în comuna asta te puteai numi un om fericit dacă prindeai semnal 3G. Erau, totuși, două locuri unde știai sigur că îl găsești: în curtea școlii, unde mergeam doar pentru fotbal, și în locul unde erau duse vitele la păscut, loc în care nu aveam de ce să merg. Oricum, pentru cât scriam atunci îmi erau suficiente conexiunea 2G și smartphone-ul pe care îl aveam.
Cu timpul, nu a mai fost nevoie să îmi fac griji de conexiunea la internet, acoperirea 3G fiind cam peste tot. Curiozitatea a venit acum, de când folosesc un telefon înzestrat cu 4G. Am setat conexiunea astfel, am pornit datele mobile și… era acolo, nu semnal complet, ceea ce mi-a cam încins dispozitivul, dar era. Iar viteza, deși nu mi-a trecut prin minte să fac un test, părea a fi aceeași de acasă, ceea ce a lovit cam cu putere în traficul de date pe care îl mai am pe cartelă. Dar toate astea mi-au permis să fac o escală în trecut și să fiu din nou doar eu, smartphone-ul și blogul.
Am câte o mică bucurie de fiecare dată când constat că unele lucruri evoluează, de aceea am decis să scriu acest articol în care să-mi laud rețeaua. Te invit să faci și tu același lucru, desigur, dacă crezi că ai de ce!
Să nu uit: gândurile acestea au fost postate folosind Supernet 4G! 😀