Tehnologia m-a cam faultat

Articolul acesta nu este neapărat despre tehnologie, dar am ales să îl scriu aici pentru că tehnologia mi-a dat starea care se va regăsi aici. Mă rog, nu e (doar) vina ei, toate lucrurile îmi merg prost, de am mintea plină numai de chestii de-astea. M-am săturat să scriu despre cum m-am săturat să scriu astfel de texte și totuși tastez de parcă la capătul propoziției mi-aș găsi salvarea. Să vă spun, totuși, ce m-a adus în starea asta.

Ziceam că e vorba de tehnologie. Una veche și una nouă. Am să încep cu cea mai bătrână, adică smartphone-ul pe care îl folosesc. Este a doua oară (pe ROM-uri diferite) când nu pot răspunde unui apel primit; soneria cântă, însă pe ecran nu apar butoanele de interacțiune răspunde/respinge și nu mai răspunde la absolut nicio comandă. După un restart și-a revenit, dar știu că va veni momentul când o va face din nou.

După ce s-a întâmplat ceea ce tocmai am povestit nu eram chiar supărat. Mi-am zis că voi folosi tableta pe care am primit-o în urmă cu o săptămână, care are și funcție de telefon (căreia i-am făcut un review aici), indiferent dacă va crede lumea că am plecat cu o bucată de faianță din baie și mă fac că vorbesc la ea. Am introdus cartela SIM în tabletă doar ca să constat că trebuie să adaug ceva la review și să îmi schimb puțin părerea față de acest dispozitiv. Concret: cu cartela înăuntru, tableta s-a restartat de 2 ori în decurs de câteva minute, pornind cu ecranul de optimizare aplicații (ca atunci când faci update la o versiune superioară de Android).

Mereu mi s-a părut ciudat cum cu cât îmi place/îmi doresc un lucru mai mult, cu atât se îndepărtează de mine. Nici tehnologia nu face rabat de la această regulă. Și uite așa s-a spulberat micul sentiment de bucurie pe care începusem să îl am de la Paște încoace… 🙁