Povestea continuă cu Nokia 6

A mai trecut o săptămână și pot spune că, pe măsură ce primesc aparate noi la test, timpul pare să fie mai puțin pentru a verifica fiecare aspect al acestora. Asta s-a întâmplat și în cazul lui Nokia 6, dar tot am reușit să surprind (măcar) esențialul.

Acest telefon este, după cum te-ai aștepta, confecționat în întregime din metal, ceea ce îl poate face ușor neplăcut de folosit într-un mediu rece. Nu are elemente care să îți atragă privirea, însă culoarea Matte Black îi dă o aură de eleganță. Un plus de farmec este adus de „colțurile” tăiate oblic și de marginile butoanelor, care nu au fost vopsite în aceeași culoare, ci cumva lăsate să reflecte nuanțele din jur.

Nokia 6

Displayul lui Nokia 6 are 5.5″ în diagonală, fiind cel mai mare pe care l-am testat până acum (dar urmează să fie detronat de următorul telefon despre care voi scrie, așa că rămâi cu ochii pe blog 😉 ) și o rezoluție Full HD. Ceea ce am observat, legat de ecran, este că nu am simțit nevoia să umblu la luminozitate, senzorul adaptabil reglând-o perfect de fiecare dată (spre deosebire de Nokia 5, testat luna trecută, care a fost mult prea sensibil pentru gustul meu); astfel, acesta nu cred că a stat vreodată la mai mult de 50% și nu am avut probleme de vizibilitate.

Camera foto principală are o rezoluție de 16 MP, iar fotografiile ies conform cu realitatea, fără să încline deloc balanța nici către extraordinar, dar nici către mediocru. De data aceasta, la prima pornire a camerei am setat și un watermark, însă cum pozez mereu din mers, uit să îl poziționez unde mi s-ar părea mie că se potrivește mai bine. 🙂 Aș mai avea de adăugat și că senzorul este puțin ieșit în afara carcasei și nu mi-a plăcut faptul că telefonul se rezema de el când îl așezam cu fața în sus pe o masă.

Și despre partea audio aș avea ceva de zis, ceva nu tocmai plăcut. La redarea muzicii prin difuzorul telefonului nu am reușit să găsesc toate frecvențele pe care unele melodii le au. În căști situația este ceva mai plăcută, însă tot le-aș înlocui cu unele fără fir, nu din cauza calității sunetului (aici nu au existat dezamăgiri), ci din cauza îmbinării jackului cu firul, care se poate uza prematur dacă porți telefonul într-unul dintre buzunarele din față ale pantalonilor, de exemplu (din cauza dimensiunii mari a telefonului).

Nokia 6 rulează, după ultimul update, Android 7.1.2. Memoria RAM, în cantitate de 3 GB pe versiunea pe care am primit-o eu, a fost suficientă pentru a rula simultan aplicațiile de care am nevoie. Procesorul, însă, același Snapdragon 430 care îl echipează și pe „fratele” mai mic Nokia 5, uneori parcă nu făcea față și întârzia un pic aplicațiile. Pentru stocare sunt disponibili 32 de GB teoretic, din care sistemul de operare ocupă vreo 10; totuși e suficient, zic eu, și îi poți adăuga un card microSD la nevoie.

Bateria are 3000 mAh, pe care nu aș fi supus-o la test dacă nu s-ar fi întâmplat să uit într-o zi încărcătorul în cameră. Am stat cu ceva emoții, am mai renunțat la anumite aplicații, dar am ajuns cu telefonul deschis înapoi. 🙂

La fel cum face toată lumea, și eu vorbesc la sfârșit despre bune și rele. Ca parte negativă aș nota procesorul, care parcă ar fi avut nevoie de un pic de ajutor adițional. La aspecte pozitive aș nota ecranul de 5.5″, rezoluția Full HD și senzația pe care o oferă acest dispozitiv la utilizare (chiar dacă acesta e un lucru foarte subiectiv).

Capitolul preț este unul cam complicat. Varianta cu 4 GB de RAM și 64 pentru stocare costă 1650 de lei la eMag, însă observ că stocul este aproape epuizat. Dacă te interesează acest telefon, urmărește momentul când se refac stocurile și, până atunci, cred că va mai scădea și suma pentru care poți să îl cumperi.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *