fbpx
drepturile gamerului

Democrația și drepturile gamerului

De-a lungul evoluției noastre de sute de mii de ani noi, oamenii, ne-am dat seama că ne este mai bine tututor dacă stabilim niște reguli pe care să le urmăm toți, cu consecințe asupra celor care se abat de la ele. Pentru că nu putea avea fiecare regulile lui (lucru care s-ar fi bătut cap în cap cu ce am afirmat mai sus), au apărut grupuri restrânse sau chiar indivizi care să ne reprezinte, astfel născându-se democrația. Dacă în societate există Drepturile Omului, care ar trebui să fie Drepturile gamerului?

Interesant mi se pare faptul că mulți cunoaștem expresia (unii, poate chiar și însemnătatea ei) de Drepturile Omului, acestea fiind stabilite în multe cazuri prin interogare directă, numită și referendum, însă mai puțini știm care sunt Îndatoririle Omului. Deși poate părea cumva neintuitivă, exprimarea din urmă mi se pare mult mai aducătoare de libertate. Asta pentru că mi se pare mai simplu să știu unde să mă opresc pentru a nu face un rău celor din jur și, în rest, să fiu liber să acționez după cum mă împinge inspirația.

Pornind de la cele de mai sus, aș vrea să abordez aici subiectul Drepturile gamerului, chiar dacă acestea sunt, în unele cazuri, un pic pe dos față de cele pe care dorim să le avem în societatea din realitate. Știu că în viața reală avem ocazia de a face lucruri într-adevăr mărețe cum ar fi reducerea risipei alimentare prin simpla semnare a unei petiții online; însă nici în jocurile pe computer nu sunt puține cazurile în care anumite elemente au fost adăugate sau eliminate la cererea „poporului”.

Pentru a vedea care sunt drepturile gamerului trebuie mai întâi să vedem cu ce pornim la drum. Pentru că jocurile sunt ceva construit, să zicem, de la zero, avem parte de anumite limitări în ceea ce privește disponibilitatea sau veridicitatea anumitor lucruri (din motiv de resurse folosite, gameplay, relevanță etc.). Avem dreptul de a folosi toate elementele din joc după bunul nostru plac. Pentru a avea, totuși, o finalitate, apar anumite „reguli”, însă nu în sensul complet al cuvântului, pentru că acestea îți lasă încă o libertate destul de mare. Exemplu: te joci un simulator de curse auto, scopul tău este de a lua parte la cât mai multe întreceri și de a le câștiga, însă există unele titluri care îți permit să te plimbi de nebun prin orașele simulate, dacă asta îți e plăcerea.

Însă probabil cele mai jucate jocuri sunt cele de tip shooter. Aici probabil îmi vei spune că acestea nu au legătură cu democrația, ba chiar s-ar pune de-a curmezișul ei. Dar ce să vezi, în viziunea mea poate greu de înțeles, drepturile gamerului (sau chiar ale omului, aș putea spune) îți dau libertatea de a împușca oricât de mult vrei și pe oricine… atât timp cât nu împuști pe nimeni. Adică, după cum scriam la început, dacă nu atentezi la viața și integritatea fizică a cuiva, ai liber la tir (virtual).

Ca să vedem puterea democrației chiar și în jocuri, am căutat doar 2 exemple, unul mai recent și unul mai puțin recent. Primul, cel în care au fost adăugate lucruri la cererea publicului, este introducerea Ligii 1 Românești în Fifa 20. Celălalt exemplu, în care au fost înlăturate elemente, este Call of Duty: Modern Warfare 2, din care a fost scoasă o hartă din modul multiplayer din cauza unui conținut jignitor la adresa musulmanilor.

Așadar, pentru a rezuma cumva tot șirul de caractere de deasupra, drepturile gamerului (sau îndatoririle lui) nu îl îngrădesc în a juca jocul, ci îl conduc mai rapid către deznodământul acestuia. De asemenea, dacă cuiva nu îi plac elementele sau regulile unui joc, (m-am abținut până aici de la formularea asta, dar simt că nu mai am cum să o evit) are libertatea de a alege să nu îl joace. De unul singur nu va putea face schimbări care să îi afecteze pe toți (fie pozitiv sau negativ) și probabil nici făcând „echipă” cu alții, căci exemplele pe care le-am dat în paragraful anterior sunt mai degrabă excepții decât normalitate. Asta pentru că și producătorii de jocuri, ca orice alt business, au dreptul de a seta ce reguli vor ei în folosirea produselor lor, astfel încât să își atingă scopurile.

În final, pot spune că și eu am avut în propriile mâini decizia de a scrie sau nu la această probă de la SuperBlog; am ales să o fac, pentru că, la fel ca în societate, e mai bine să te implici în lucruri decât doar să stai și să privești. Am făcut asta pentru că am dreptul să îmi exprim punctele de vedere și am de gând să profit la maximum de el. Cumva, ceea ce mi-am propus pentru seara asta este ca atunci când te gândești la drepturile gamerului să îți dai seama că acestea sunt inspirate din viața reală și că acolo cuvintele tale contează mult mai mult și ne influențează viața tuturor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *