Cum spui mulțumesc unui prieten

Sunt câteva persoane în viețile noastre – pentru unii, familia, pentru alții (cum e cazul meu), prietenii – pentru care am face orice pentru a le vedea fericite și cu visurile împlinite. Oameni care merită ceva special nu doar la ocazii deosebite, ci și în tot restul anului. La o astfel de persoană nu poți să mergi cu orice, ci ai nevoie de un cadou personalizat. Desigur, asta înseamnă să îți cunoști bine prietenii. Tu cât de bine (crezi că) îi cunoști și cum spui mulțumesc unui prieten?

Cum spui mulțumesc unui prieten mai „îndepărtat”

Pentru asta trebuie să despărțim situația în două și să ne referim pe rând la „tipurile” de prieteni. Mai întâi cei pe care îi cunoști de puțin timp, cu care NU ai împărțit cafea, mâncare sau casă (sau ei cu tine, dacă e să dau exemplul personal). E un pic complicat, dar nu imposibil. Sigur ai auzit măcar o dată că își doresc ceva; dacă nu, poți întreba o cunoștință comună sau, în cel mai rău caz, chiar pe persoana căreia vrei să îi mulțumești. Și o ultimă părere la rubrica asta: decât să mergi cu un cadou „standard”/varianta sigură, mai bine nu îi duci nimic. Serios!

Cum spui mulțumesc celui mai bun prieten

În cealaltă categorie sunt prietenii ăia cu care bei o cafea la miezul nopții într-un parc gol și rece, oameni cu care faci schimb de „secrete” sau la care poți merge la orice oră să îi trezești din somn pentru te-miri-ce. Pe ei e destul de greu să nu îi cunoști. Iar dacă una dintre marile mele pasiuni este tehnologia, asta nu înseamnă neapărat că i-aș face cadou un gadget unui amic. Pentru că fiecare dintre prietenii mei poate avea (și) o altă pasiune și, cu siguranță, alte nevoi.

De exemplu, un prieten care nu este atât de atras de autoturisme cum sunt eu, are nevoie de unul și reușește să pună bani deoparte pentru asta. Dacă aș putea, i-aș face un cadou în acest sens pentru că știu că ar însemna foarte mult pentru el. Alt exemplu, unui alt amic, interesat de trucuri cu cărți și asamblat machete (vapoare și tancuri), sunt convins că îi va plăcea să primească un puzzle mecanic.

Și mai e un lucru aici. Oamenii despre care am scris aici, din ce am simțit eu, au fost sprijiniți moral de către familie. De aceea, știu că le-ar plăcea să aibă o carte personalizată care să conțină imagini și texte cu ei în diferite ipostaze și pe care să o dăruiască mai departe familiei lor, chiar dacă nu cred că e chiar primul lucru care ei s-ar gândi. Și la cum îmi știu eu prietenii, adică bine ;), i-ar oferi părintelui o carte pentru copil… cu crocodiluși și furnicele. Pentru că de ce nu! Una dintre ipostazele din carte ar putea fi cea de mai jos, în care doi prieteni recreau o scenă dintr-un film… film care încă nu a fost gândit de nimeni, însă i-am putea pune numele conspirativ „Nănașul”.

Din păcate, trebuie să mă trezesc din visul frumos în care m-au împins SuperBlog și Carte cu personalitate și să nu mă mai întreb cum spun mulțumesc prietenilor ci când, pentru că timpul trece și mă simt tot mai dator față de ei. Totodată, mă simt și din ce în ce mai pierdut…