Mi-am instalat Windows 10 pe toate dispozitivele

Mă gândeam zilele trecute dacă aș mai fi testat eu atâtea sisteme de operare dacă nu aș fi avut o grămadă de probleme cu dispozitivele pe care le am sau le-am avut. Sunt aproape sigur că nu. De-a lungul timpului am folosit câteva versiuni de Symbian, Android de la Eclair la Lollipop, vreo 3 distribuții de Linux și, bineînțeles, sistemul de operare făcut de Microsoft: începând parcă cu Windows 98 și ajungând în prezent să folosesc cea mai nouă versiune Windows 10 pe toate dispozitivele mele. Adică două 🙂 : laptop-ul Acer Aspire 5738z (despre care am mai povestit aici și cu alte ocazii) și recent primitul Nokia Lumia 830. Totuși, de ce Windows?

Începând cu iarna trecută am trecut pe Linux după un update nereușit de Windows. Am folosit 2 distribuții până acum, Peppermint 6 și Linux Lite 2.8. Cu timpul m-am obișnuit cu lipsa unor aplicații, cu lipsa unor jocuri, am învățat câteva comenzi și m-am obișnuit, în general, cu noul (pentru mine) sistem de operare. Dar au fost mereu câteva programe sau funcții din cauza cărora am considerat Linuxul inferior sistemului de operare făcut de compania lui Gates. Zilele trecute s-a întâmplat din nou ceva care m-a făcut să îmi doresc să fac o schimbare de OS pe laptop. Am folosit Unetbootin pentru a instala o altă distribuție de Linux. Deși nu am primit nicio eroare, instalația a reușit cumva să eșueze. M-am trezit din nou fără niciun OS pe computer, iar de data aceasta nu mai aveam stick-ul de memorie pregătit. Așa am aflat că îți poți folosi telefonul cu Android (dacă are root) pe post de stick USB boot-abil cu aplicația DriveDroid și am instalat Solus (care este destul de diferit de ce am mai folosit și, prin umare, nu m-am putut adapta prea repede la el). Însă prin niciuna din metodele de mai sus nu puteam instala un Windows, în continuare eram limitat la Linux.

Cu ceva mai mult noroc decât cu ceva timp în urmă, am găsit o memorie USB suficient de încăpătoare (4 GB) și un computer pe care am descărcat repede Rufus și am făcut un stick boot-abil. Am ales Windows 10 pentru că voiam deja să îl testez și, tocmai din acest motiv, ajunsesem să folosesc Linux (ce ironie!). Totuși, de această dată l-am instalat „pe curat” și observ că nu am avut nicio problemă până acum. Ba chiar se mișcă ok. Există, totuși, un lucru pe care l-am găsit deja deranjant, faptul că în loc să folosesc combinații de taste pentru literele cu diacritice, acestea sunt activate default și trebuie să apăs mai multe taste pentru punctuație (: ; ‘ „). Dar asta se rezolvă: ori găsesc setarea potrivită, ori mă obișnuiesc așa. Am mai vrut Windows și ca să pot să salvez telefonul în caz că se întâmpla ceva rău în timpul update-ului (tot la Windows 10), dar și ca să încerc să root-ez tableta (cu aplicațiile obișnuite nu am reușit) la care sper să se gândească producătorul și să dea drumul vreunui update. 😀

Și pentru că spuneam că am Windows 10 pe toate dispozitivele, înseamnă că și pe telefon a reușit update-ul; aici recunosc că m-am avântat doar din curiozitate, căci nu era vreun lucru care să nu funcționeze sau care să nu îmi placă pe Windows Phone 8.1. Credeam că sunt diferențe mai mari între cele două versiuni, însă m-am înșelat. De asemenea, nu știu dacă exista în versiunea precedentă, dar acum am observat că poți face partea de sus a ecranului să se „aplece” menținând apăsat butonul „Home” pentru a facilita utilizarea cu o singură mână.

Așadar, iată ce să faci dacă nu ai ce face: instalezi Windows 10 pe două dispozitive diferite în aceeași noapte/dimineață. Iar dacă vrei și tu să folosești mereu cel mai nou (și de multe ori netestat suficient) sistem de operare, să nu faci ca mine: fă-ți un stick boot-abil cu ce OS vrei și nu îl șterge indiferent de situație!

Hai cu Windows 10 pe toate dispozitivele! 😉

2 comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *